Idila cu Miss Arabia 2 Din fericire, profesorii nostri ne luau drept imbecili - fapt fara de care am fi ramas cu adevarat imbecili. (G. Cesbron)
Aproape in fiecare seara, vreun taximetrist sau detinator de masina cu numar 12-B (pentru cetateni straini, pe atunci) o lua de la vreo cincizeci de pasi de liceu - sa n-o vada toti - si o repezea in oras. Aici, nu prea mai puteam sti ce face, dar gurile rele spuneau ca merge in camerele de camin ale studentilor arabi si ca nu dadea deloc inapoi cand era sa se iubeasca si cu cate trei-patru, deodata. Poate merita. Cel putin, materialiceste gandind. Avea mai multe costume de blue-jeans, iar de parfumuri frantuzesti, nu mai vorbim. Nimeni n-ar fi crezut ca i le cumpara maica-sa, care era ceapista si, in plus, mai avea si pe altii de crescut. Mai mult ca sigur, dolarii nu erau pentru ea un secret. Asta pentru ca Securitatea i-a rascolit in doua randuri biroul lui Mos Atom (probabil, dupa filaje si interceptari telefonice, pe atunci simpla detinere de valuta constituind infractiune grea). Ba chiar, l-au luat sa dea si declaratii in cladirea cenusie, din Centru, care gazduia, la un loc, Procuratura, Securitatea si Militia (Brrr!). A scaldat-o el cum a scaldat-o, nestiindu-se ce a spus acolo si ce n-a spus, ca nu l-au scos din functie. Pe Mihaela a iubit-o mai departe (ca s-a ocupat sa ia bacalaureatul cu zece), dar, dupa "incident", nu se mai expunea chiar asa cu ea. In tot acest timp, macar vreo doi sau trei dintre baietasii clasei erau indragostiti lulea de sefa. (Stiu sigur, Relu Titirez, ros de gelozie, a intepat cu ciuda, intr-o seara, toate cauciucurile Skodei mosului.) Dar, ca gest vizibil, mai mult de a-i prinde vreun martisor in piept si a-i inmana cu emotie buchetelul de ghiocei, n-am sesizat altceva. Ea, doar zambea, profesional, zgarcit, in coltul guritei.
***
La admiterea
