Emil Boc ne-a anuntat, in urma cu cateva zile, ca urmeaza o perioada de cel mult trei patru luni in care trebuie sa "strangem din dinti", pentru ca mai apoi sa ne fie bine. Mai bine. Potrivit lui Boc, criza e pe sfarsite, mai avem putin, la inceputul lui 2010, de suferit dupa care ne revenim. Doar putin ne mai chinuim. Dupa doar doua zile a venit ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, si ne-a spus ca ne vom chinui, in realitate, vreo trei ani. Stransul din dinti se prelungea asadar ...
De 20 de ani Romania s-a aflat mereu in criza. Fie ca a fost criza politica, sau economica, tara asta s-a zbatut mereu ca un muribund intre viata si moarte, intre haos si faliment. Singurele momente de relativa liniste au fost sarbatorile de iarna, cand am plecat cu totii in concediu, si maxim doi - trei ani de aparenta stabilitate si economica si politica. Atunci cand au crezut ca au parte de crestere economica au realizat mai apoi ca, de fapt, mai rau s-au adancit in datorii. Atunci cand am avut parte de liniste politica, am aflat mai apoi ca, de fapt, mai rau ne-am ascuns coruptia, mizeria, adevaratele probleme si ne-am trezit ca o luam din nou de la inceput, de la zero. Si cam atat....
In rest, am fost mereu pe muchie de cutit, intre o criza economica si una politica, romanii si-au tarait zgomotos zilele una cate una asteptand mereu "anul care va veni" pentru a le pune capat suferintelor. Mereu ni s-a spus ca mai trebuie sa ne sacrificam putin, ca mai trebuie sa strangem putin cureaua, ca platim defectele inaintasilor, ca ne sacrificam pentru viitor, ca inca nu a venit timpul nostru... Suntem un popor care va plati permanent pentru greseala de a exista, de a avea un trecut. Vom fi mereu o generatie sacrificata in numele unui viitor pe care nu il vom trai niciodata, dar in numele caruia ne vom sacrifica mereu prezentul.
Si ca si cum chinul aces
