Pe firmamentul literaturii scrise de medici este tot mai vizibil un nume relativ nou: cel al dnei dr. Elvira-Sânziana Ciufecu. Doctor în medicină, cercetător în domeniul virusologiei, autoare a unor studii ştiinţifice, dna dr. Ciufecu, aidoma altor colegi de breaslă, a cumpănit multă vreme până a dat glas unei chemări interioare pe care, desigur, o auzea de demult – cea de a-şi încerca forţele în domeniul beletristicii. Primul său volum – un roman SF – a văzut lumina tiparului în 2006. Alte două – aparţinând tot genului SF – i-au apărut, aproape concomitent, în 2009, la editura bucureşteană Total Publishing. (...)

Una din aceste scrieri, DRUMUL ALB, îşi relevă încă de la început originalitatea care – cum remarcă şi prefaţatorul volumului, medicul-scriitor prof. dr. Ion Hurjui – constă în aceea că „ficţiunea este doar un pretext, pentru a diseca sufletul omenesc, cu toate tainele lui, pasiunea, însingurarea, frica în faţa necunoscutului ameninţător, orgoliul“. Iar aceste frământări sufleteşti prind un contur tot mai puternic accentuat în cadrul unui conflict – uneori latent, alteori violent – dintre două tabere: pe de o parte o colectivitate tainică de fizicieni de mare valoare, dar care urmăresc recrearea, „în laborator“, a acelui formidabil element constitutiv al Universului care este spaţiul-timp, iar pe de altă parte – un mic grup de medici conştienţi de amploarea pericolului ce-l poate constitui strădania acelor savanţi orbiţi de ambiţii nesăbuite. Demersul fizicienilor a început mai demult, sub egida unei femei – acum foarte bătrâne, dar extrem de bogate, de autoritare, de orgolioase, gata să sacrifice orice şi pe oricine, inclusiv pe cei apropiaţi, pentru a duce la apogeu acest proiect. Ea a pus la dispoziţia fizicienilor domeniul „Drumul Alb“, pe care, de altfel, se află şi o mânăstire cu acelaşi nume. Iar albul poartă aici o semnificaţie aparte – nu e o