Capitală europeană cu pretenţii, Bucureştiul a dus pînă de curînd lipsa unei librării de carte franceză, dar s-a salvat parţial prin anticariate şi tarabele buchiniştilor, adăpost pentru nenumărate volume demne de tot interesul în limba cîndva cunoscută de orice român cultivat. Din spectacolul miilor de titluri, nu este greu să reconstitui cu nostalgie portretul unei pături rafinate a societăţii, pentru care lumina venea de la Paris; o elită stînd alături de un public mediu de bun nivel.

De regulă moderate, preţurile sunt uneori ridicole pentru bugetul unor occidentali. Cu nu foarte mulţi bani, un pasionat poate construi o bibliotecă, mergînd de la Chrétien de Troyes la Patrick Modiano. Volumele de secol XVII s-au împuţinat, în rest întîlneşti însă aproape orice, în literatură, istorie şi filosofie: nume uriaşe, în ediţii pretenţioase ori accesibile, rarităţi bibliofile, titluri pentru cunoscători, stimabili şi plicticoşi autori de plan secund, dar şi marginali care pot fascina, figuri sulfuroase (Sade tipărit în România, în anii comunismului), critici mai vechi şi mai noi, romane populare, scriitori care nu mai au nici pe departe cota de altădată, traduceri din diverse limbi. Nu e ceva rar să descoperi opurile unor oameni cvasiuitaţi, care au avut parte de tiraje mari şi uneori de fotoliile Academiei: Paul Bourget, Henry Bordeaux, Marcel Prévost, fraţii Tharaud. De neuitat, parfumul cărţilor de acum cîteva decenii din colecţia Le Livre de poche.

De cele mai multe ori, marii cititori care frecventează anticariatele nu sunt unii şi aceiaşi cu pasionaţii de ediţii rare. Cei dintîi sunt însufleţiţi de un lucru tot mai neobişnuit astăzi, sensibilitatea pentru trecut, în timp ce dorinţa de a umple un gol îi conduce de regulă pe amatorii înstăriţi, dispuşi să bage mîna adînc în buzunar nu numai pentru adevărate monumente de bibliofilie, dar şi pen