2009 a fost, fără îndoială, un an în care am simţit influenţa politicului asupra mai multor iniţiative ale Ordinului, menite să îmbunătăţească reglementarea profesiei. Am simţit presiunea, interesele şi uneori obtuzitatea şi lipsa de informare a unor politicieni, coborâte în arena dezbaterilor referitoare la profesia noastră. A fost pentru prima dată când am auzit un parlamentar mirându-se sincer de pretenţiile asistenţilor medicali de a preda în universităţi viitorilor asistenţi. (...) Am auzit parlamentari români discutând serios despre posibilitatea introducerii denumirii de nursă, în loc de asistent medical generalist, iniţiativă care ar fi fost unică în spaţiul european şi de neînţeles pentru francezi de exemplu, care nu au simţit nevoia să schimbe denumirea de infirmiere cu cea de nurse. Mai precizez doar, pentru că orice comentariu mi se pare inutil, că în Directiva 100/2006, care completează Directiva 36/2005, titlul pentru România este de asistent medical generalist. Măcar consilierii acelor politicieni ar fi trebuit să ştie acest lucru. 2009 a fost anul în care am constatat ce efecte dezastruoase le poate avea amatorismul în dezbaterea politică asupra unei categorii profesionale şi în ce măsură ne poate scoate de pe harta europeană a statelor în care reglementarea profesiei de asistent medical este o tradiţie, ca în Spania, Marea Britanie sau Irlanda, unde organizaţiile de reglementare funcţionează de peste o sută de ani. Probabil, lipsa informaţiilor în ceea ce priveşte situaţia la nivel european i-a determinat pe unii politicieni să propună diminuarea rolului organizaţiei profesionale în privinţa reglementării profesiei. Şi tot pe seama unor lacune în informare aş trece şi discuţiile privind renunţarea la autonomia şi independenţa profesiei de asistent medical. Şi aceasta în timp ce există state în Europa, ca Italia, Marea Britanie, şi Publicitate ,