Sufletul se-mbracă-n strai de Sărbătoare: se-apropie Crăciunul. E sărbătoare de Sărbătoare, căci vine să ne colinde Ştefan Hruşcă. Învăţătorul, coborât oarecând (în 1981) din Ieudul Maramureşului să colinde ţara-n lung şi-n lat, plecat apoi peste mări şi ţări (tocmai în Canada, să-şi facă un rost, negăsindu-şi pesemne, cu adevărat, locul meritat aici), se întoarce la rădăcini, la ai lui, acasă, în fiecare decembrie. (...)

Cu alură de voievod, cu păr ca spicul grâului şi ochi în care şi-a făcut loc tot seninul cerului, cu voce îngerească şi chitara – prelungire a trupului, ne bate la fereastra sufletului cu „Flori de măr“. „Deschide uşa, creştine!“, „Slobozâ-ne, gazdă-n casă!“ – sunt formule magice, topind o Publicitate rice barieră (dacă mai era vreuna!) dintre noi. „Măruţ, mărgăritar“, „Linu-i lin“, „Zâurel de zâurel“, „Izvor, izvoraş“, „Pom înrămuratu’“, „Junelui tinerelu’“, „Pe strada din Viflaim“, „O, ce veste minunată!“, „Creştinilor, noi astăzi…“, „Dimineaţa lui Crăciun“… Suntem, la unison, martorii Bucuriei Naşterii Domnului. Atmosfera e magică, Învăţătorul de colinde ştie şi reuşeşte să ne armonizeze, să ne unească, să ne ajute să ne redescoperim sufletul vibrând la nota cea mai înaltă: Iubirea. Lacrima se iveşte ascultându-l înălţând „Rugă pentru părinţi“, dar tot el ne-o zvântă, aplicând reţeta verificată: „La irimă este-un leac/Cetera şi omu’ drag“. …Timpul zboară (desigur, prea repede!), iar întâlnirea din faptul serii – o minunată şi adevărată poveste de iarnă, întâmplată pe o ninsoare „ca-n Esenin şi-n Poema rusă“ – de la Sala Polivalentă dn Capitală, din 19 decembrie a.c., se încheie cu frumoase urări, ce se vor împlini: „C-amu-i vremea de urat,/ La fete de măritat,/ Să aibă bărbaţi isteţi/ Şi coconi cu părul creţ./ S-ajungeţi mulţi Crăciuni fericiţi/ Ca sara din ia sară/ Şi ca Sfânta Zâ de mâni!“. Să dea Dumnezeu! Sărbători fericite! Sufletu