Este un lucru bun cand limita dintre putere si opozitie e pe muchie de cutit. Atunci cand partidul care se afla la putere stie ca oricand opozitia poate sa stranga cateva voturi in plus pentru a darama Guvernul, este mult mai atent la ceea ce face, va intretine un mai bun dialog cu partidele din opozitie si va fi mai deschis si mai receptiv la propunerile acestora.
Istoria ultimilor ani demonstreaza ca, intotdeauna, Guvernul care a avut o sustinere fragila in Parlament a avut si rezultate mai bune decat cele care au guvernat ajutate de o majoritate lejera sau chiar odioasa, precum alianta PD-L-PSD in 2009. Atunci cand majoritatea din Parlament care sustine Guvernul traieste fara emotia rasturnarii in orice moment a echilibrului de la putere, se poate pune deja un semn de intrebare asupra deciziilor, hotararilor si politicilor guvernamentale.
Romania ultimilor 20 de ani nu a experimentat cu adevarat un sistem de guvernare care sa aiba la baza o majoritate fragila. S-ar putea spune ca abia actualul Guvern este primul care, teoretic, se bazeaza in Parlament pe doar cateva voturi in plus. Guvernul Nastase, desi nu a avut nici el o majoritate confortabila la inceput, in 2000, a avut grija ca pana la urma, prin racolari masive din randul opozitiei, sa isi asigure o majoritate stabila. Guvernul Tariceanu, ramas in minoritate, dupa alungarea PD-ului de la guvernare, se poate spune ca si-a desfasurat mult mai bine activitatea in aceasta situatie, desi nici guvernarea in minoritate, sub amenintarea permanenta a opozitiei si oricand situatia de a fi santajat politic, nu este nici aceasta cea mai buna varianta oferita de democratie.
De cealalta parte, actualul Guvern Boc IV pare a fi in cea mai buna situatie pe care o democratie si-ar putea-o imagina. Beneficiaza de o majoritate, atat in teorie cat si in practica, are de cealalta parte o opozi