În loc de pâine cu untură sau gem şi o cană de ceai, în seara de Crăciun, cei care se adăposteasc pe perioada nopţii la singurul adăpost din oraş au avut parte de friptură, salate şi fructe.

De un an de zile Violeta Epure, în vârstă de 52 de ani, şi cei trei copii ai ei sunt lumina ochiilor pentru cei 90 de oameni ai străzii care îşi petrec noaptea la singurul azil din oraş. Cu toate că unitatea este sponsorizat de cauze private, viaţa boschetarilor este una grea. Nu le este frig, nu stau în mizerie, dar masa de seară înseamnă, de cele mai multe ori, câteva felii de pâine, o grămadă de untură şi câteva linguriţe de gem. Iar oamenii stau la coadă pentru ele.

Când află că Violeta Epure, împreună cu copiii ei, se vor opri la centru, numărul oamenilor străzii care stau la coadă să intre la azilul de noapte creşte brusc. Asta pentru că femeia nu vine cu mâinile goale, ci cu bunătăţi. "Ştiu că eu am un adăpost, dar ei nu. Eu am ce să pun pe masă, cu bine cu rău am un venit, dar oamenii străzii trăiesc de pe o zi pe alta. Sunt obligată moral să îi ajut", spune timişoreanca.

Datorită ei, locul pâinilor cu untură a fost luat în seara de Crăciun, pentru fiecare om al străzii, de o friptură, o salată orientală, câteva portocale, cozonaci şi suc la discreţie. După cină, mesenii s-au dus direct la culcare, cu burta plină şi cu gândul că de mâine untura va fi felul principal.