Intrăm într-o perioadă în care legea supravieţuirii este una singură: «capital always wins». Anul 2009 a fost „annus horribilis“ pentru indus­tria presei în general şi a presei scrise în spe­cial. Citatul aparţine reginei Angliei şi a fost folosit recent de şeful meu, Marius Hagger, pentru a descrie cele 12 luni care tocmai au trecut. La ora când scriu acest articol, am pe birou ultimul număr al ziarului „Business Standard“, care va fi �

Intrăm într-o perioadă în care legea supravieţuirii este una singură: «capital always wins».

Anul 2009 a fost „annus horribilis“ pentru indus­tria presei în general şi a presei scrise în spe­cial. Citatul aparţine reginei Angliei şi a fost folosit recent de şeful meu, Marius Hagger, pentru a descrie cele 12 luni care tocmai au trecut. La ora când scriu acest articol, am pe birou ultimul număr al ziarului „Business Standard“, care va fi închis. Aceeaşi soartă o va fi avut ziarul Cotidianul atunci când dumneavoastră veţi fi citit aceste rânduri. Oficialii tabloidului Cancan tocmai au anunţat încetarea apariţiei suplimentului TV, nu mult după ce Attica Media a renunţat la continuarea revistei Maxim. Viitorul revistei Tabu este incert spre sum­bru. La fel se vorbeşte despre zia­rele Gar­dianul şi Ziua. Iar acesta este doar începutul! Falimentul este o etapă firească în continuitatea economiei de piaţă. E un fel de selecţie naturală a afacerilor. O sită uriaşă cerne neîncetat, mânuită de mâna invizibilă a destinului. Afacerile viabile trec prin găurile sitei şi-şi continuă existenţa, iar cele proaste, cu costuri obeze, se opresc şi încetează să existe. Şi e bine că e aşa. Dar regula asta se aplică pe timp de pace. Pe timp de război, nu supravieţuiesc cei mai buni dintre noi. Cei mai nobili, mai frumoşi, mai bine legaţi. Supravieţuiesc cei care au noroc. Sau alţii care nici măcar nu au ajuns pe front, netrebnici sau chiar