Campania Zece pentru România nu s-a soldat doar cu zece cîştigători mititei, victimele aproape inocente ale unei masive crime împotriva bunului simţ. Ci şi cu un învins detaşat, deloc paradoxal: Realitatea TV.
După cinci ediţii colosale şi cam o sută de emisiuni dedicate campaniei, te-ai fi aşteptat să se lipească ceva, orice, măcar un micron de inteligenţă analitică, de telespectatorul mediu, ăla care dă măsura justă a sondajelor în democraţie.
Constat însă, uitîndu-mă (dintr-o vilă de elită, unde-mi petrec Sărbătorile) la topurile ultimei ediţii, că nimic din “codul de valori” al Realităţii TV nu s-a insinuat mişeleşte în fondul problemei, printre circumvoluţiunile telespectatorului obişnuit.
Unde domneşte aceeaşi confuzie tîmpă dintre axiologie şi popularitate, ca-n vremurile preistorice cînd abia se năştea diviziunea socială a muncii dintre vînători, pescari şi analişti (iar reporterii directorului de atunci, Ion Cristoiu, făceau primul direct scoţînd o cameră pe fereastră). S-a lipit, dimpotrivă, principalul produs al concurenţei: Mircea Badea – locul 1 la categoria “Jurnalişti”.
Să fim sinceri, domnilor specialişti: după cinci ani de monumentale dezbateri despre “modele”, “valori” şi alte chestii fine, dar la fel de grase şi abstracte ca Moş Crăciun, Realitatea TV nu a mişcat în direcţia bună nici un neuron românesc. Succesul campaniei (ăla care e, uitîndu-te, din avion, la audienţe) nu a fundamentat nimic grandios, în afara aceluiaşi munte de prostie românească. Ieşiţi pe stradă sau în balcon şi-o să-l vedeţi şi voi, de departe: e mai înalt chiar decît Tatulici.
Prima concluzie intermediară: românii nu sînt mai inteligenţi pentru că la RTV se discută mult, la cel mai înalt nivel, despre performanţă şi notorietate – citez de pe realitatea.net: “Zece pentru România este cel mai amplu proiect de identificare şi de recunoaştere publi
