Uniunea Europeană inaugurează la 1 ianuarie o conducere bicefală de tip nou, reprezentată de preşedintele permanent, Herman Van Rompuy, şi o preşedinţie semestrială spaniolă, despre care toţi speră că va fi pacifistă, dar care a început deja cu câteva fricţiuni, relatează AFP. La această polaritate creată de Tratatul de la Lisabona, se adaugă, pentru a complica şi mai mult reprezentarea Europei, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care este hotărât să

Uniunea Europeană inaugurează la 1 ianuarie o conducere bicefală de tip nou, reprezentată de preşedintele permanent, Herman Van Rompuy, şi o preşedinţie semestrială spaniolă, despre care toţi speră că va fi pacifistă, dar care a început deja cu câteva fricţiuni, relatează AFP.

La această polaritate creată de Tratatul de la Lisabona, se adaugă, pentru a complica şi mai mult reprezentarea Europei, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care este hotărât să nu se lase eclipsat, şi Catherine Ashton, noua şefă a diplomaţiei UE.

"În realitate, noul sistem nu este nici mai puţin complicat şi nici mai puţin ierarhizat decât cel precedent", potrivit unui raport redactat de doi experţi din cadrul European Policy Center, Antonio Missiroli şi Janis Emmanuilidis.

"Nu va fi uşor să îl facem să funcţioneze", insistă aceştia, răspunsul la întrebarea pusă mai de mult de Henry Kissinger privind "numărul de telefon" care trebuie format pentru a contacta Europa, rămânând în continuare neclar.

Preşedintele Van Rompuy şi preşedintele Zapatero

Tratatul menţine în funcţiune un sistem al preşedinţiei semestriale, care va reveni Spaniei din ianuarie pentru toate problemele, cu excepţia reuniunilor şefilor de stat şi de guvern - care îi revin lui Van Rompuy - şi Afacerilor Externe, care îi aparţin lui Ashton.

"Marele defect al Tratatului de la Lisabona este menţinerea preşed