1. Bancherii. Atmosfera la majoritatea întâlnirilor marilor bancheri este una de admiraţie profundă faţă de piaţa liberă şi de dispreţ faţă de stat. Dar atunci când lucrurile au ieşit prost anul trecut, au venit să cerşească ajutor, iar statul i-a salvat. În ciuda acestor fapte, tot nu s-au învăţat minte. Convingerea lor că guvernele habar n-au ce fac este atât de puternică încât chiar şi când guvernele au acţionat repede pentru a evita catastrofa, tot n-au putut s-o vadă. Poate de aceea bancherii fac apologia pieţii şi critică acum,guvernele care i-au salvat.

Ipocrizia politică

2. Tony Blair. Fostul prim-ministru britanic şi-a reiterat recent ura faţă de dictatori, spunând că şi dacă Saddam Hussein nu ar fi avut arme de distrugere în masă, invazia Irakului tot ar fi fost justificată, dată fiind natura regimului de acolo. Aceste comentarii au venit la scurt timp după ce Blair se întâlnise cu dictatorul azer Ilham Aliyev. În timpul vizitei sale în Azerbaidjan, Blair nu a menţionat repetatele încălcări ale drepturilor omului de care este acuzată gazda lui. Mai mult, Blair a ţinut un discurs bine plătit pentru o companie deţinută de cel mai bogat om din ţară, care întâmplător este un prieten al lui Aliyev.

Ipocrizia sexuală

3. Conducătorii Partidului Republican. „Îmi plac dungile tale când te bronzezi... unduirea şoldurilor tale, frumuseţea ta erotică (sau a două părţi magnifice ale tale) în strălucirea scăpătată a luminii de noapte, i-a scris guvernatorul, căsătorit, al Carolinei de Sud amantei sale argentiniene. El este cel care a criticat în repetate rânduri „comportamentul inacceptabil" al lui Bill Clinton. Lui i s-a alăturat senatorul John Ensign, care a avut o aventură fierbinte cu soţia ofiţerului său de presă. Abia dacă trece o lună fără ca un scandal sexual să fie dezvăluit în rândul celor care-şi permit să ju