Nu, nu, nu am ambiţii maieutice. E doar hazard turistic-financiar. La Păltiniş am găsit o căbănuţă ceva mai ieftină şi cu tot ce-i trebuie (sper) unde să stăm cu prietenii noştri cîteva zile şi să ne exersăm nu cunoştinţele din Hegel, nu germana, nici să-l găsim pe Noica, ci doar să ne punem ficaţii la încercare cu mîncare, băutură şi alte chestii lipsite de ambiţii aiuristice. Ne întîlnim să petrecem o bucăţică din sfîrşitul lumii. De glorie intelectuală a fost stors Păltinişul destul. Noi mergem acolo să rîdem, să băgăm muzică, şah, table, poker, nu te supăra frate şi ce s-o mai găsi.
Chiar mă întrebam de ce nu avem ficatul în cap şi creierul în locul ficatului. Creierul nu e decît un organ destinat atingerii scopului suprem: satisfacerea ficatului. Aşa cum cărţile nu sînt pentru creier, ci sînt pentru golul ăla din coşul pieptului pe care ţi-l lasă un text bun. Creierul, acest organ supraestimat, doar o excrescenţă care te ajută să-i spui mamei “sărumînapentru masă” după ce ţi-a servit un caltaboş şi nişte friptură.
Bun, doar cu prostioare din astea o să ţin mini-jurnalul. Citesc Amis, London Fields, că merge de vacanţă. Am citit o chestie bună despre plagiat. V-o prezint mai tîrziu, între două beri. Noroc. Şi o să şi aplic nişte metode de plagiat cu ce citesc, vă arăt eu cum, hah.
Deocamdată, sînt prin Sibiu. De unde vă prezint motanul lui frate-miu, Michiduţă,
şi o casă cu ochi
Alte întîmplări notabile:
- am fost într-o librărie din centurl Sibiului. M-am uitat de curiozitate cît costă un Jurnal de la Păltiniş. 45 de lei. Am auzit că la Păltiniş se dau mai ieftin:)))
- am cunoscut azi un copilaş drăguţ care s-a jucat mult mult pînă cînd l-a luat pe tăticul lui obosit şi l-a dus acasă să se odihnească puţin. Iar mama lui ne-a servit cu nişte brioşe foarte bune.
- concluzii după întîlnire: “vreau copil” şi “nu vr
