Zarurile au fost aruncate si Crin Antonescu a obtinut fix ce a vrut: PNL in opozitie. O dovada de consecventa, spune domnia sa. Asa sa fie?
Inainte de alegeri refuzul oricarei colaborari cu PD-L si Traian Basescu s-a numit, intr-adevar, consecventa. Liberalii au considerat ca presedintele nu merita sa-si reinnoiasca mandatul, au avut propriul candidat si au facut tot ce le-a stat in putinta sa invinga.
E drept, am fi vorbit de o consecventa fara fisura daca dl. Antonescu nu s-ar fi aruncat imediat dupa turul intai direct in bratele unui om si ale unui partid care sustin principii fundamental diferite de cele liberale. Dar, sub umbrela lui Klaus Iohannis si aceasta fisura putea fi, pana la urma, subsumata scopului care scuza mijloacele.
Dar alegerile au trecut. Presedintele, indiferent cat de mult il uraste Crin Antonescu, a fost reconfirmat de majoritatea electoratului cu toate erorile si lipsurile sale. Daca ar fi fost consecvent cu principiul "majoritatea decide", pe care l-a invocat pana la saturatie atunci cand incerca sa-l impuna premeir pe Klaus Iohannis, Crin Antonescu ar fi trebuit sa admita realitatea si sa inchida capitolul electoral.
Asta nu insemna sa se indragosteasca de "raul cel mare" Traian Basescu asa cum s-a indragostit de "manechinul" Mircea Geoana, ci doar sa respecte cu buna credinta vointa majoritatii si sa admita o colaborare institutionala cu presedintele reales, indiferent de aversiunea personala fata de acesta.
Consecventa ar fi impus nu incremenirea in obsesia antiBasescu, ci fidelitatea fata de principii liberale in domeniile cheie: restructurare, reforma, fiscalitate, stimularea mediului de afaceri. Consecventa fata de principii in numele interesului national ar fi trebuit sa-l intereseze pe Crin Antonescu si pe baza lor ar fi trebuit negocieze intrarea la guvernare. Nu era greu,