Mulţi visează să vadă lumea de la înălţime, dar altfel decât din postura de pasager, prin hublourile avionului. Puţini ne încumetăm, însă, să ne luăm brevetul de pilot. Pentru toţi ceilalţi, s-au inventat paraşuta, parapanta sau deltaplanul. Necunoscătorii confundă adesea cele trei mijloace de zbor şi le expediază, alături de planor şi de paramotor, în categoria „sporturi prea periculoase pentru a fi încercate“. Ei bine, nu e neapărat aşa.
Mulţi visează să vadă lumea de la înălţime, dar altfel decât din postura de pasager, prin hublourile avionului. Puţini ne încumetăm, însă, să ne luăm brevetul de pilot. Pentru toţi ceilalţi, s-au inventat paraşuta, parapanta sau deltaplanul.
Necunoscătorii confundă adesea cele trei mijloace de zbor şi le expediază, alături de planor şi de paramotor, în categoria „sporturi prea periculoase pentru a fi încercate“. Ei bine, nu e neapărat aşa. Drept dovadă, „practicanţii zborului cu parapanta au între 15 şi 75 de ani, la această disciplină neexistând limite de vârstă, dacă starea de sănătate permite“, după cum spune Valentin Popa, preşedintele Asociaţiei de Zbor Liber din România (AZLR), instituţia care reglementează la noi această activitate.
Costul: de la zero la 5.000 de euro
Înainte de a face trecerea în revistă a metodelor de zbor, ca şi a cursurilor şi brevetelor de care este nevoie pentru practicarea lor, trebuie făcută o precizare care, deşi pare seacă, este esenţială în ceea ce priveşte costul acestor sporturi. Astfel, paraşutismul şi planorismul, ca discipline sportive, sunt administrate de Aeroclubul României, instituţie a statului, şi beneficiază de subvenţionare publică, în timp ce zborul cu parapanta se află sub tutela AZLR, organizaţie profesională privată. Cu alte cuvinte, pentru zborul cu parapanta, deltaplanul, paramotorul, motodeltaplanul sau orice alt instrument de zbor, amatorii urm
