Faptului banal i se suflă în fund până ajunge la proporţiile unui fapt crucial pentru destinele omenirii.

27 septembrie 1937. Constantin Argetoianu notează în „Însemnări zilnice": „«Groaznică nenorocire pe Dunăre»" scrie «Universul» în capul paginii întâi şi umple 3 coloane cu descrierea ciocnirii vapoarelor «Cernavodă» şi «Lidia» în gura Măcinului. «Lidia» s-a scufundat în câteva minute, pare că s-au înecat doi-trei oameni. E trist că «Universul» exagerează cu «groaznică nenorocire»".

„Universul" lui Stelian Popescu era un ziar cu care Constantin Argetoianu se duşmănea. Aceasta ar fi una dintre explicaţiile mustrării nedrepte a cotidianului pentru ceea ce politicianul bârfitor etichetează drept exagerare. În definitiv, cum însuşi Argetoianu recunoaşte, muriseră vreo doi-trei oameni. La o adică putea fi „o groaznică nenorocire". O altă explicaţie - şi care mie mi se pare mai credibilă ca prima - ar fi faptul că în 1937, pe teritoriul patriei noastre dragi, nu emiteau posturile de televiziune de azi. Dacă politicianul rămas faimos prin scârba cu care a consemnat toate năzdrăvăniile românismului pus pe dat în stambă ar fi trăit să vizioneze jurnalele informative ale televiziunilor de azi, nu cred c-ar mai fi mustrat „Universul" pentru exagerare. Ar fi văzut el ce ­s-ar fi putut face din doi-trei morţi! Păi, devine „groaznică nenorocire" până şi un accident rutier cu unul dintre pasageri zgâriat la nas, d-apoi o ciocnire de vapoare cu doi-trei morţi!

Nu încape îndoială că, în ultimul timp, jurnalele informative s-au degradat până la nivelul unor telenovele thailandeze. Faptului banal i se suflă în fund până ajunge la proporţiile unui fapt crucial pentru destinele omenirii. Un pârâiaş ieşit din matcă pentru câteva minute şi care a luat cu el şi dus mai încolo două găini frigide şi un cocoş beteag e înfăţişat de o jună, transpirată toată la gândul c