La începutul lui septembrie, România a trecut printr-o situaţie cu totul ieşită din comun: greva magistraţilor. Din punct de vedere al legilor ce reglementează activitatea în Justiţie, magistraţilor, fie că sunt judecători, fie că sunt procurori, le este interzis acest tip de protest.

În ciuda prevederilor, magistraţii au organizat o grevă, în adevăratul sens al cuvântului, care a paralizat sistemul .

Motivul real al acţiunii a fost reducerea salariilor, prin anularea unor sporuri, despre care magistraţii susţineau, că ar fi dus la reducerea salariilor acestora cu până la 50 la sută.

Oficial, greva magistraţilor a fost motivată de faptul că bugetul pentru Justiţie, în ansablu, este insuficient şi nu respectă statutul de putere în stat, fapt care anulează statutul de putere independenta. Magistraţii au reclamat şi faptul că sunt trataţi, de puterea legislativă şi de cea executivă ca şi cum ar ficetăţeni de mâna a doua, şi în consecinţă, în semn de protest au blocat complet activitatea în toate instanţele din ţară.

Statistic, în perioada protestelor, mai mult de 85% din instanţe nu au funcţionat, iar în mai mult de jumătate de parchetele din ţară activitatea a fost redusă la minim. Demarată la Bucureşti greva s-a extins în toată ţara.

Protestele respectă legea

"Protestele se fac cu respectarea legii. Amânările vor fi pronunţate în şedinţe publice, iar magistraţii vor prezenta motivul acestor amânări. În absenţa unei justiţii independente nu putem vorbi de interesul justiţiabilului", afirma Laura Andrei, preşedintele Curţii de Apel Bucureşti.

Unul dintre magistraţi care a spus sincer cum arată sistemul, văzut din interior, a fost Carmen-Elena Păduraru, magistrat cu 15 ani vechime, judecător la Tribunalul Piatra Neamţ. Păduraru avertizea că România este în pragul dictaturii, iar magistraţii s