Adolescenţii au pus stăpânire pe calculatorul cu jocuri violente, astfel că părinţii i-au dus pe cei mici la specialişti. Elevii află ce alte variante de timp liber pot avea dacă renunţă la câteva ore de stat cu ochii în monitor.
Cum şcoala s-a închis de sărbăbători, iar zăpada s-a topit, copiii au pus stăpânire peste calculator, mouse şi tastatură, încingând ore în şir sesiuni de jocuri online. În preferinţe domină jocurile cu împuşcături şi mult sânge, astfel că părinţii au intrat în panică. Discuţiile cu cei mici nu prea au adus rezultate, astfel că părinţii s-au reorientat către psihologi, în speranţa că aceştia vor găsi un remediu.
Adrian Telo, psiholog de copii, are parte în fiecare săptămână de cazuri noi, dar fiecare poveste pe care o aude pare copiată la indigo cu cele anterioare. „Există o poveste clasică: părinţii muncesc de dimineaţă până seara, iar atunci când ajung acasă îl găsesc pe cel mic la calculator. Părinţii încearcă să îşi îndepărteze odraslele de calculator, dar nu reuşesc. Unii chiar parolează calculatorul, alţii îl sting, dar efectul nu e niciodată cel scontat”, a spus Adrian Telo. Singurul detaliu care diferă este vârsta pacienţilor, de la micuţi de cinci ani până la oameni maturi care descoperă pc-ul şi le este revoluţionată existenţa.
După o serie de zece şedinţe, psihologul timişorean poate spune cu exactitate cum ar putea fi tratată problemă. Culmea, aşa zisul vinovat este tocmai cel care a reclamat problema: părintele. „De multe ori, copiii se simt abandonaţi de părinţi. Ei sunt convinşi că munca e primul loc. Cum la şapte-opt ani nu au un cel mai bun prieten, ei se refugiază în calculator. Soluţia nu e aruncatul calculatorului pe geam, ci o discuţie lungă cu odrasla. Până la urmă, calculatorul e viitorul, dar printr-o măsură mică şi prin jocuri”, adaugă Telo.
Tratează o boală care nu există
@N_
