Curtea Constituţională arată, în motivarea deciziei din 18 decembrie, când a declarat neconstituţională Legea educaţiei, că asumarea răspunderii nu era oportună şi că dezbaterea în procedura obişnuită în parlament ar fi permis societăţii civile implicarea în problema educaţiei naţionale.
Judecătorii Curţii reţin, în motivare, că angajarea răspunderii guvernului se poate face cu privire la două sau mai multe proiecte de lege sau la un pachet de asemenea proiecte. Pe de altă parte, „atunci când există o majoritate parlamentară care rezultă din faptul că partidele respective au format guvernul, adoptarea sub forma asumării răspunderii nu era oportună, cu atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestei legi nu se face imediat, ci pentru anul preuniversitar şi universitar 2010-2011. În plus, Curtea constată că dezbaterea în procedura obişnuită în parlament nu numai că ar fi fost beneficiara unor amendamente, dar ar fi permis implicarea societăţii civile în problema educaţiei naţionale“, arată CCR.
De asemenea, explică judecătorii, angajarea răspunderii guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Astfel, Curtea constată că Legea educaţiei naţionale, spre deosebire de celelalte două legi asupra cărora guvernul şi-a angajat răspunderea în aceeaşi zi (Legea salarizării unice şi Legea reorganizării unor instituţii, care au trecut de controlul constituţional - n.r.), urmează să intre în vigoare în condiţiile în care nimic nu reclama iminenţa unei asemenea necesităţi, iar toate măsurile de reorganizare a învăţământului, preuniversitar şi universitar, devin efective cu începerea noului şcolar.
Judecătorii CCR mai arată, în motivarea deciziei din 18 dec
