Mi-am creat de câţiva ani un obicei, zic eu, bun. Citesc aproape toate pastoralele episcopilor. Pe cele pe care nu le primesc, le caut pe internet, scotocesc prin revistele eparhiale.

Îmi place să descopăr ce sfaturi le trimit ierarhii noştri credincioşilor, pentru că asta şi înseamnă, la urma urmei, pastorala - „o scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri şi urări”.

Anul acesta am fost mai atent cu „debutanţii”, cu noii episcopi. Fără însă a-i neglija pe „clasici”. În aceeaşi notă, constantă şi academică, seniori prin cunoştinţe şi condei au fost PF Daniel, Patriarhul României, ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului - un scriitor consacrat -, a dat la iveală o pastorală caldă şi nu a uitat să amintească cele trei noi canonizări şi de ridicarea în treaptă a episcopiei.

Spre cinstea lui, ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, nu a uitat de jertfa părintelui Constantin Mihoc şi a fratelui Nicolae Cioară, morţi sub zidul bisericii din Berlin. ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, are o pastorală profund duhovnicească şi nu uită să le amintească dobrogenilor că vieţuiesc datorită Sf. Apostol Andrei în „Bethleemul românesc”.

ÎPS Teofan, cu un mesaj din păcate exclusiv social, scrie: „Observăm că viaţa păstorilor din Bethleem şi a înţelepţilor magi din Răsărit se aseamănă uimitor de mult cu viaţa românilor de azi. Omul sărac se frământă pentru pâinea copiilor pe care n-o are sau nu o are la nivelul aşteptărilor sale din ce în ce mai mari”.

Foarte bun ÎPS Casian - „Copiii, Apostolii Naşterii Domnului”: „Fără educaţia prin exemple sfinte şi sfinţitoare, nu putem creşte nici duhovniceşte, dar nici uman şi social”.

Neaşteptat de slabă, prăfuită, după umila mea părere, este pastorala ÎPS Pimen al Sucevei şi Rădăuţilo