- Cultural - nr. 447 / 28 Decembrie, 2009 A trebuit sa ajung la varsta senectutii si sa citesc aceasta carte pentru a descoperi cata sensibilitate, frumusete, dar si tragism gasesti in sufletul unor copii daca le urmaresti destinul. Aceasta carte prezinta soarta unui copil de numai 11 ani, David. Drama lui te impresioneaza pana la lacrimi, destinul multor copii de pe intreg globul regasindu-se in aceasta lucrare. Autorul cartii este John Connolly si a trait si el o drama similara cu cea a lui David, doar asa a reusit sa creeze o adevarata capodopera, de peste 500 de pagini, a Cartii lucrurilor pierdute. John Connolly, dupa ce studiaza la doua universitati din Dublin - una de limba engleza, iar alta de jurnalistica _ paradoxal, ajunge sa lucreze ca barman, chelner si apoi jurnalist, dar si ca functionar guvernamental. Aceasta carte despre toate lucrurilor pierdute si toate lucrurile descoperite de David ar trebui sa inceapa cu "A fost odata ca niciodata un baietel care isi pierduse mama." Mama lui David iubea foarte mult cartile, iar dragostea pentru carti i-a transmis-o si unicului ei fiu. In biblioteca ei avea carti celebre din literatura clasica universala, dar si multe carti de copii. Pe David, mama lui il indruma sa citeasca povestiri foarte vechi, mituri si legende, basme, povesti cu castele si cautari, precum si cu animale vorbitoare foarte periculoase. El o asculta si, la numai 11 ani, David indragea aceste povestiri, iar faptul ca mamei sale ii placea sa le asculte spuse de el, il facuse sa le iubeasca si mai mult. Inainte sa moara, mama lui ii spunea deseori ca povestile traiesc si au viata cand sunt povestite, ele nu exista cu adevarat in lumea noastra fara o voce care sa le povesteasca. In saptamanile urmatoare tragicului eveniment, David se izoleaza in podul casei, intre carti, deoarece amintirile pe care le avea cu mama lui erau strans legate de