În Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova este văzut ca un dascăl de bună credinţă. Pe vremuri, era sindicalist până în măduva oaselor, iar ipostaza de mediator a repetat-o şi în actuala profesie.

Născut

19 noiembrie 1957, Bălceşti, Vâlcea

Studii

Liceul Industrial „Tudor Arghezi“, secţia Construcţii Maşini Unelte, Craiova

Şcoala Centrală de Pregătire a Cadrelor Sindicale, Academia Ştefan Gheorghiu, Bucureşti

Familie

Căsătorit, are o fată şi un nepoţel

Îţi pare a fi Domnul Trandafir în carne şi oase. Dar nu îi poţi spune acest lucru, pentru că modestia nu îl lasă nici măcar să presupună că s-ar putea compara cu dascălul perfect. „Un idol. Acesta este pentru mine Domnul Trandafir, un învăţător pe care l-am avut întotdeauna la suflet“, mărturiseşte Mircea Bîrchi. A învăţat cu mult timp înainte să devină educator la Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova să fie îngăduitor, să aibă răbdare cu cei din jur, dar şi prompt când s-a impus să stăpânească o stare conflictuală. A fost ani buni preşedinte de sindicat la Întreprinderea de Utilaj Greu (IUG), loc în care a pus pe picioare Ansamblul Jianca, împreună cu fostul coregraf de la Mugurelul, Marin Stîrcu.

Responsabil cu portocalele, ciocolata, cu gâştele şi raţele

Odată pe an, iarna, de Sărbători, când trebuia să pregătească daruri pentru aproape 5.000 de copii intra într-o mare încurcătură, care azi i se pare de-a dreptul simpatică, deşi atunci o privea ca pe o grozăvie. „Era mare belea cu portocalele, căci ele şi ciocolata erau cele mai dorite. Se făceau repartiţii pe kilograme şi se întâmpla ca, la numărarea fructelor, să constat că nu este câte unul pentru fiecare copil. Atunci făceam troc. Dădeam altceva la schimb unei alte fabrici“, îşi aminteşte Bîrchi, plin de simpatie şi astăzi pentru colegele care aveau dificila misiune de a învârti peste o ton