Am depus juramantul militar in toamna lui 1988, dupa aproape doua luni de "instructie", care, pe vremea aceea, consta intr-un sir de antrenamente fizice inutile, de privatiuni fara noima si de umilinte insuportabile din partea oricui petrecuse mai multe zile decat tine in armata, si asta insemna aproape toata lumea cu exceptia celorlalti recruti. Unul, intr-un gest dramatic si ipocrit, si-a taiat venele in timpul apelului de seara. Calculase probabil ca asa are sanse mari sa fie observat si sa fie salvat la timp, dar bietul idiot pierduse din vedere ca, fiind unul dintre cei mai piperniciti din pluton, locul lui era in ultimul rand. Amanuntul asta era sa-l coste viata pentru ca amaratul devenise de minute bune o masa de carne amorfa plutind in propriul sange inainte ca cineva sa bage de seama ca disparuse. Cateva zile mai tarziu, un altul, mai hotarat, s-a impuscat in garda, iar in preajma Craciunului am fost obligat sa cobor dintr-un streang facut din propria curea si atarnat deasupra unui veceu sordid cadavrul unui tanar mic si slab, dar foarte greu in moarte, care nu lasase nimic in urma lui cu exceptia unei portii din micul dejun al acelei zile. Stateam langa el de trei ore, in asteptarea procurorilor, mi-era somn, frig si foame si, in plus, in dimineata aceea aveam fasole...
Uram armata! si, cu toate acestea, am jurat. Am jurat credinta patriei socialiste, ceea ce m-a cam indispus, am jurat sa execut ordinele comandantului suprem, ceea ce m-a infuriat, si am jurat sa apar cauza socialismului, ceea ce mi-a intors stomacul pe dos. Dar am jurat.
In seara aceea ceva s-a intamplat. Sa fi fost infectia urata pe care o capatasem si care imi umpluse fata si mainile cu bube purulente, sa fi fost starea mea generala mizerabila, nu stiu, dar stiu ca in urmatoarele luni, la presiunile maica-mii, tata a mituit tot ce s-a putut mitui pentru a ma aduce la o uni