Meşterul sticlar îi învaţă pe studenţii de la Universitatea Naţională de Arte tainele sticlei, iar obiectele confecţionate de el au fost expuse la Muzeul Naţional de Geologie.
Înainte de a veni în Bucureşti şi înainte de a-şi descoperi pasiunea pentru sticlărie, Gavril Oşan a lucrat pe tractor în comuna Bârsăul de Sus din judeţul Satu Mare. A încercat să se angajeze la fabrica de sticlă din localitatea Poiana Codrului, însă directorul de acolo i-a spus că face angajări abia peste două săptămâni.
„Eu am plecat, deoarece am crezut că nici nu mă mai angajează. Peste două săptămâni, directorul mi-a dat telefon ca să îmi spună să vin ca să mă angajez. Eu nici măcar nu ştiam ce este în acea fabrică. Am intrat în fabrica din Poiana Codrului, cu peste 3.000 de muncitori, şi nici nu am mai ştiut să ies de acolo“, spune meşterul zâmbind.
A învăţat de unul singur
La fabrică, Gavril a făcut cele nouă luni de specializare „prin lucru“, după cum descrie el, şi aşa a început să iubească sticlăria. „Mi-a plăcut să muncesc la sticlărie. Şeful de echipă nu te lăsa să lucrezi singur cât timp el era plecat în pauza de masă, aşa erau regulile. În fiecare pauză, eu mă puneam în locul altui coleg şi munceam singur acolo. Cât timp mâncau şefii, eu lucram. Nu m-a învăţat nimeni să fac obiecte din sticlă, am învăţat de unul singur“, povesteşte meşterul.
Gavril a venit în Bucureşti în anul 1990. „După Revoluţie, la noi în sat toată lumea se bătea pentru o bucată pământ. Eu am lăsat totul baltă, nu m-a interesat, şi am decis să vin în Bucureşti“, îşi aminteşte Gavril. De cum a ajuns, a lucrat în Capitală pentru un artist plastic.
Le predă studenţilor de la Arte tehnologia sticlei
„Am venit la domnul Silviu Dancea, pe care eu îl cunoşteam foarte bine, deoarece el fusese detaşat înainte la fabrica din Poiana Codrului din Satu Mare şi a lucrat acolo