Danilo Kiš, Criptă pentru Boris Davidovici, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2009

32,95 lei

traducere din limba sîrbă de Simeon Lăzăreanu

prefaţă de Adriana Babeţi

Între scrierile lui Danilo Kiš, Criptă pentru Boris Davidovici se remarcă prin intenţia, prezentă şi în subtitlu, de a recupera, din fragmente, adevărul unei istorii complexe şi întunecate. Şapte capitole ale uneia şi aceleiaşi istorii însumează aproape tot atîtea încercări de a recupera, din severitatea discursului istoric, din arhive şi din imaginarul colectiv, figurile incerte, recompuse prin propriile lor legende, ale revoluţionarilor din deceniile al doilea şi al treilea ale secolului XX. Atunci, teroarea stalinistă expune, odios, marea iluzie căreia i-au căzut pradă toţi înflăcăraţii – de la idealişti la atentatori. Lagărele instaurează o paradigmă a ororii despre care martorii vorbesc tîrziu, după ce milioane de anonimi au fost ucişi.

Interesul lui Danilo Kiš pentru acest segment din istoria totalitarismelor ultimului secol are la bază studiul obsesiv al documentelor şi mărturiilor legate de acest coşmar al istoriei. „Lagărologia“, cum el însuşi numea acest tip de studiu, a intrat, în conştiinţa scriitorului, într-o zonă de tangenţă cu ficţiunea. Mai precis, cu acea capacitate a scriitorului de a transfera datele realului în sfera ficţiunii, de a crea o irealitate perfect simetrică lumii reale, însă esenţial diferită. Astfel, evenimentele consemnate în arhive devin, inevitabil, transpuneri în limbaj, deci interpretabile, supuse alunecării sensurilor, pericolului echivocului, insuficienţei, ininteligibilului. Ficţionalizarea istoriei a devenit posibilă odată cu momentul în care literatura a început să construiască lumi prin cuvinte şi şi-a dobîndit deplin legitimitatea odată cu naraţiunile polifonice ale postmodernismului.

Acest text fragmentar se