Votul de incredere, cam nestatutar, primit de Mircea Geoana de la Comitetul executiv al PSD n-a reusit sa puna decat partial capacul pe oala ce da in clocot.
Anesteziat, primul soc pare sa fi trecut, si social democratii descopera ca sunt "si batuti, si cu banii luati". Adica si fara presedinte, si in afara guvernarii.
In toamna, au parasit pozitiile de abia cucerite in Guvern, in ministere, in prefecturi si deconcentrate pentru a-i maximiza sansele lui Mircea Geoana si au investit sume foarte mari in campanie.
Erau miscari absolut firesti in logica electorala, dar teribil de riscante cand ai un candidat foarte slab. Este aproape imposibil ca Mircea Geoana sa nu deconteze aceasta imensa ratare si, mai ales, intrarea PSD in desertul inspaimantator al Opozitiei.
Vorba unui lider PSD, i-a fost greu lui Mircea Geoana sa piarda aceste alegeri. In aceste conditii are de fapt o singura sansa, firava, sa-si mentina scaunul: lipsa unui contracandidat la fel de convenabil pentru toate grupurile de interese din partid.
Deja autoritatea lui Mircea Geoana, cata era ea, da semne mari de slabiciune, ca dovada insubordonarea petrecuta la audierea ministrilor in comisii, cand multi social meocrati au incalcat consemnul de partid si au dat aviz negativ, ajungandu-se la penibila situatie ca toti candidatii sa fie confirmati, chiar si cei care in urma cu numai cateva saptamani fusesera respinsi in cadrul echipei Croitoru.
In plen, Mircea Geoana nu a reusit sa impiedice participarea social democratilor la vot si s-a trezit cu vreo 30 de parlamentari care au votat pentru Guvern.
Care ar fi optiunile PSD? Teoretic ar trebuie sa fie o alegere intre restauratie si reforma. Dar cum in PSd nu exista aboslut niciun lider reformist autentic, alegerea este intre restauratie si o rebranduire.
Restaurati
