EVZ încheie astăzi serialul „Literatura închisorilor”, cu mărturii cutremurătoare ale scriitorului Valeriu Anania, cunoscut sub numele de Bartolomeu, în calitate de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Sursa: Arhiva EVZ

În 1958, Anania a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, fiind eliberat în 1964, prin decret general de graţiere.

În iunie 1946, ca student la medicină al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc „Petru Maior”, Anania a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă.

Născut în 1921, la Glăvile, judeţul Vâlcea, Valeriu Anania a fost acuzat, în 1946, de „uneltire contra ordinei sociale” , fiind expulzat din Cluj. Între 1962-1964, s-a aflat închis la Securitate, Jilava, Piteşti.

La Aiud, sub prohibiţia hârtiei şi creionului, „a scris pe creier” şi şi-a fixat în memorie piesele de teatru „Steaua Zimbrului” şi „Meşterul Manole”, precum şi numeroase poezii, însumând peste zece mii de versuri. A fost eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, printr-un decret general de graţiere.

Publicăm, în exclusivitate, fragmente din amintirile anilor crunţi petrecuţi în închisori, apărute anul trecut în volumul „Memorii”, editat de Polirom. Ales în 1993 Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, scriitorul este cunoscut prin numeroase studii teologice complexe, prin piese de teatru, printre care „Hoţul de mărgăritare”, apărându-i în ultimii ani o serie cu „Opera literară”.

Lui Valeriu Anania, în vârstă de 88 de ani, i-au fost reeditate, de curând, la Polirom, volumele „Amintirile peregrinului apter” şi „Rotonda plopilor aprinşi. De dincolo de ape”.

Fragmente din „Memorii”

„Parada închisorilor”

„La intrarea închisorii Malmaison ne aşteptau două rânduri de soldaţi, iar noi treceam printre e