Dan Petrescu s-a retrogradat în liga a doua rusească pentru un venit consistent.
Surprinde neplăcut hotărârea lui Dan Petrescu de a o părăsi pe Unirea Urziceni. Tocmai acum, în pragul primăverii europene, unde a ajuns după un traseu meritoriu. Din afară, lucrurile par clare.
Tentaţia unui contract mai mănos se suprapune cu teama unui eşec în faţa lui Liverpool, de proporţiile celui înregistrat la Stuttgart.
Unde surclasarea a fost atât de vădită încât celebrul Lehmann, pe care îl trecea un pipi nemilos, şi-a permis să lase poarta goală, să sară un pârleaz şi să se uşureze. Între timp bănuielile s-au adeverit. Petrescu s-a retrogradat în liga a 2-a rusească pentru un venit consistent.
Un fel de vânzare de meci pentru beneficii grase. Dan Petrescu n-a avut mari succese în cariera de antrenor. Cu Wisla Cracovia a clacat, cu Sportul Studenţesc a înotat în mijlocul plutonului, la Rapid a fost expulzat după şase etape dezastruoase.
Vrem gesturi romantice într-un fotbal înjunghiat de pragmatism, adică de lăcomie. Ne decepţionează dezertarea lui Dan, un bursuc speriat de vulpe, dar trebuie să admitem că fotbalul de azi a devenit o imensă afacere în care un jucător mediocru uitat pe banca de rezerve câştigă de trei ori mai mult decât un inginer sclipitor.
Urziceni reprezintă un fel de pildă intrată în folclor. Nu ştim ce se va întâmpla cu Unirea. După cum nu ştim dacă Păcală este un personaj pozitiv sau negativ.