Crăciunul şi Anul Nou sunt momente de răscruce pentru cei ce-şi petrec iarna sub cerul liber. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu
Pentru majoritatea românilor, iarna vine cu atmosfera feerică a Sărbătorilor, cu bucuria celor dragi adunaţi în jurul bradului, cu mese îmbelşugate, cu emoţiile de Revelion, cu dorinţe şi planuri pentru noul an.
Pentru cei pentru care „cămin” înseamnă, de fapt, „strada” - adică locul de unde nu sunt izgoniţi de semenii lor sau de autorităţi -, anotimpul rece vine însă cu cea mai sumbră ameninţare: riscul de a muri de frig.
De 20 de ani în stradă
Potrivit statisticilor organizaţiei Samusocial, circa 200-300 de oameni ai străzii - din cei 5.000 care îşi duc traiul de pe-o zi pe alta în Capitală -, mor în fiecare iarnă.
„Cifrele explică oarecum de ce prima zăpadă nu poate fi un motiv de bucurie pentru a ceşti oameni, ci doar unul care le amplifică teama de a nu mai su pra vieţui încă un an”, explică specialiştii.
„Nu am avut niciodată un brad de Crăciun, adică unul care să fie al meu, în casă. Mă bucur doar de brazii de prin oraş, de luminiţe şi mai văd pomii de Crăciun pe geam, în casele oamenilor”, spune Sandu, care trăieşte pe străzi de la 10 ani, de pe vremea lui Ceauşescu.
Acum, are 30 de ani şi nicio perspectivă. În tot acest timp a învăţat totuşi ceva: viaţa este „o junglă, supravieţuieşte cine este mai tare”. „Sunt din anul 1989 pe străzi. Am plecat de acasă din cauza părinţilor, m-au bătut şi am aflat că voiau să mă vândă, aşa că am zis că este mai bine pe străzi. Aveam 10 ani”, povesteşte Sandu.
„Acum, dorm pe unde apuc - sub cerul liber, printre cartoane sau pe la Gara de Nord - şi mănânc din mila oamenilor şi din ce mai primesc de la fundaţii”, îşi rezumă tânărul prezentul.
Este bucuros însă că în prag de Sărbători a primi
