Spune despre pasiunea sa că îl ajută să treacă uşor peste stresul de fiecare zi. Nu păstrează nici o creaţie de-a sa ci o dăruieşte prietenilor şi cunoscuţilor.

Adi Stroescu povesteşte cu plăcere despre pasiunea sa. Spune că a moştenit talentul de a prelucra lemnul de la bunicul său care a plecat în lumea celor drepţi înainte de a-l învăţa toate secretele acesti material. „La opt ani am făcut prima mea bărcuţă. Nu era foarte reuşită dar, fiind primul obiect ieşit din mâinile mele am fost foarte mândru de ambarcaţiune", povesteşte Adi Stroescu. El mai spune că fiecare barcă pe care o face o dăruieşte cuiva drag. Pentru bărcuţele sale Adi are nevoie de câteva ore până la câteva zile pentru a le termina. „Totul e în funcţie de mărimea bărcii pe care vreau să o fac. Cel mai mare model pe care l-am confecţionat e o goeletă de 40 de centimetri. La ea am lucrat două săptămâni în continuu", mai spune Adi. Despre goeleta sa Adi îşi aduce aminte că a construit-o atunci când se afla internat într-un spital din Bucureşti. „Am suferit o operaţie şi a trebuit să stau în recuperare mai multe săptămâni. În timp ce toţi ceilalţi pacienţi citeau eu îmi făceam de lucru cu o bucată de lemn", explică tânărul jurnalist.

Foloseşte doar un briceag

Pentru minunăţiile care ies din mâinile sale Adi spune că foloseşte doar un briceag, un cuţit special cu care ciopleşte corpul bărcuţei. „E unicul mei instrument. Desigur, pentru decupajele mai complicate mai folosesc şi o trusă de traforaj foarte veche, un fel de piesă de muzeu care încă mai funcţionează", spune Adi. El afirmă că lucrează la bărcuţele sale în miniatură în timpul liber pentru a se relaxa. „E o metodă foarte bună de a scăpa de stresul de zi cu zi. Mintea îţi este ocupată cu toate detaliile unei astfel de miniaturi şi reuşeşti să uiţi de toate problemele", mărturişte Adi Stroescu. Recunoaşte că dacă ar