Anul de al cărui final ne apropiem cu paşi repezi s-a evidenţiat printr-un trend anume pe scena politică autohtonă: concubinajul. La baza acestor multiple concubinaje a stat interesul...dar, nicidecum cel naţional, ci acela personal şi de grup.
La început anului 2009 am asistat la contopirea sentimentelor ce nutreau, de mult, în sufletele unor pesedişti şi a unor democrat-liberali. Aşa s-a dat naştere primului Guvern ce a reuşit să reziste doar zece luni.
Din octombrie, o altă aripă de social-democraţi şi-a reamintit de o dragoste mai veche...cea liberală. Apropierea alegerilor prezidenţiale i-a determinat pe liderii PSD să schimbe direcţia şi, în speranţa că tactica va ţine , iar poporul va fi de partea lor, au trecut în opoziţie. Pretextul cu ministrul Dan Nica a fost bine ticluit, în opinia lor, dar la popor n-a ţinut, n-a fost credibil. Ministerul mult dorit de pesedişti, dar otrăvit, le-a venit de hac celor din PSD.
Şi uite aşa, trecuţi în opoziţie, social-democraţii s-au ,,reîndrăgostit'' de liberali. Opoziţia s-a întărit, a reuşit să dărâme, în premieră un Guvern, însă, ca şi în anul 2007, strategia opozanţilor n-a fost pe placul mulţimii. În timp ce dragostea PSD-PNL năştea monştri- făcea şi desfăcea guverne pe care n-au reuşit să le impun nici pentru o zi, Cabinetul Boc II, demis, încerca să urmeze un program ce fusese convenit împreună cu social-democraţii... la început de concubinaj.
Au venit alegerile prezidenţiale, dar, până la desemnarea învingătorului, românul de rând, acela cât de cât interesat de ceea ce se petrecea la Bucureşti, avea să asiste la noi ,,tandreţuri'' politice care, cu ceva timp în urmă, erau de neimaginat. Pe baza bine creată de PSD şi PNL au apărut noi figuranţi care, în mintea lor îngustă, au crezut că tot ce se decide în capitală este urmat cu sfinţenir şi-n restul ţării. Aşa am văzut UDMR-ul apropiind
