Alegerea intre finul lui George Becali, PNG-ist de frunte pana in 2008, si fiul lui Silviu Prigoana, regele gunoaielor, un sponsor de frunte al partidului, a fost o grea dilema pentru PD-L. Doar unul dintre ei putea candida pentru un fotoliu de deputat in colegiul 1 din Capitala, unde vor avea loc alegeri partiale in ianuarie.
Pana la urma, Honorius Prigoana a avut castig de cauza, desi Viorel Tudorache isi depusese deja canadidatura. A fost convins de chiar Emil Boc sa si-o retraga pentru a face loc beizadelei. Pare o gluma proasta, dar e o jalnica realitate.
Nu stiu ce abilitati politice are Honorius Prigoana si nu contest ca, teoretic, el poate fi o tanara speranta a politicii romanesti, dar in mod cert nimic nu-l califica in acest moment pentru o demnitate politica atat de inalta, la chiar varsta minima prevazuta de lege, 23 de ani.
De ce nu putea candida in sectorul 1 unul dintre democrat liberalii care si-au castigat colegiile in Bucuresti, dar, din cauza redistribuirii, n-au intrat in Parlament? PD-L a avut trei astfel de invingatori invinsi exact in sectorul 1: in primul rand Gheorghe Groza care a castigat cu 33,7 % chiar colegiul 1, dar si Irinel Cristu si Ionut Popescu.
De ce e Honorius Prigoana mai bun decat ei? N-am auzit sa aiba vreun proiect politic uluitor, n-am auzit de vreo actiune politica impresionanta care sa justifice promovarea sa la o asemenea varsta. Are un discurs decent, corect gramatical, dar plin de platitudini, fara nicio sclipire, si a capatat deja gretoasa unsoare politica. Sunt sute de tineri ca el, inclusiv in PD-L.
De fapt, Prigoana jr. are un singur atu: este fiul lui Silviu Prigoana, care are, la randul sau, un atu esential: banii. Nepotismul? Da, dar de ce ar rosi familia Prigoana (de mare finete si aleasa educatie, de altfel) cat timp precedentul EBa a deschis larg calea
