Bugetul trebuie votat până pe 16 ianuarie. Ieri, un deputat din Comisia pentru agricultură zicea că a căutat peste tot proiectul, dar e de negăsit. Agricultura, circulă zvonul, ar avea vreo 1,4% din PIB, ceva-ceva mai mult decât armata, dar absurd de puţin pentru o ţară în care domeniul, bine gospodărit, ar fi un colac de salvare. Ministrul sănătăţii spera, tot ieri, să aibă barem cât în 2009 (?!), când spitalele n-au avut bani de medicamente, hrană şi salarii. La Muncă, Şeitan se întreabă la ce talcioc îşi va vinde cămaşa. Se pare însă că Preşedinţia va avea conturile mai grase, iar Parlamentul îşi stabileşte singur bugetul.
Din alocuţiunile lui Emil Boc nu se înţelege mare lucru. Vorbeşte mult despre distribuirea fondurilor. Dar filosofia sa bugetară este precară când e vorba de resurse. Repetă iluzia de acum un an, când anunţa pentru 2009 un PIB crescut cu 5-6%, pentru ca acum să fim la -7-8%. Ce-i drept, pentru 2010 se angajează la un plus de doar 1,3%, oricum incredibil. De unde? Din două în două propoziţii invocă tranşele FMI, dar ele se dau controlat şi pe proiecte viabile. Or, deja presa occidentală, preluând surse CE, e circumspectă, de pildă, faţă de competenţa şi rigoarea Elenei Udrea la Dezvoltare şi Turism. După un dezastruos an financiar 2009, Guvernul intră în 2010 tot gâfâind - până când? - după împrumuturi bancare. Interesează mai puţin cât va rezista astfel Cabinetul, în sertarele de la Cotroceni existând oricând o listă de rezervă. Important e cât şi cum va supravieţui, restituind, din 2010, aceste credite, populaţia.
