În acest colţ de pagină, nu încetez, de ani buni de zile, să mă minunez candid de ceea ce văd la televizor. Stau în faţa ecranului pe care se perindă o lume întreagă şi mă comport ca femeile de la ţară care-şi acoperă gura cu mîna şi dau din cap încetişor.

E vremea bilanţurilor, prin urmare ia să vedem cam la ce am dat din cap încetişor în anul care se încheie.

M-am minunat, de exemplu, la începutul anului, de Revelionul manelistic, dar care s-a voit creativ şi cool, de la PRO TV, unde personajul principal a fost State, din fostele telenovele de succes Inimă de ţigan şi Regina de la Acasă TV. Postul din Pache Protopopescu urma să fie tot anul sub zodia State de România, care a devenit o adevărată mascotă, expusă şi la sărbători, şi la zile de rînd. O emblemă a manelismului sulemenit pe care-l promovează PRO TV.

Tot aşa, m-am minunat de zicerea adîncă a deputatului PD-L Cezar Preda care, adresîndu-se preşedintei Camerei, Roberta Anastase, a scos porumbelul pe gură: „Haideţi, doamnă preşedinte, să îndreptăm strategia noastră ca această televiziune publică să intre şi să facă treabă aici, pentru aleşi, şi să facă studioul pe banii lor, să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că pînă la urmă este o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii“. Era vorba de TVR, despre care cei care ne conduc gîndesc în termenii „să facă ce-i spunem noi“ şi „să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi“. Au urmat nişte campanii electorale, în care televiziunile s-au aşezat la remorca intereselor politice. Mai puţin TVR, care a preferat să sufle şi-n iaurt şi s-a ţinut departe chiar şi de dezbaterile legale dintre candidaţi.

În acelaşi timp, TVR este o instituţie care suferă. Iată ce scriam în primăvara anului trecut: „TVR în ansamblu agonizează şi ea, la fel ca posturile ei. Peste tot se simt efectele manageme