Diferenţele între republica populară şi cea socialistă fiind minore, am putea considera perioada comunistă drept una a Primei Republici. Acest lucru face ca 2010 să devină anul douăzeci şi unu al celei de-A Doua Republici. Ar putea fi un an important: poate că Republica, ca mod de organizare socială, s-a maturizat, iar societatea ştie cum să îi folosească regulile ca să atingă progresul. Sau poate că, dimpotrivă, e ultimul an al Republicii şi o nouă schimbare majoră de Constituţie ne aşteaptă. Indiferent de aceasta, 2010 este un an de cumpănă. Incertitudinea domneşte încă din debutul său, fiind dominată de criza economică. Două scenarii se întrezăresc. Cel pesimist presupune continuarea recesiunii. La polul opus sînt previziunile legate de reluarea creşterii economice. Economicul şi politicul vor domina fără doar şi poate anul 2010. Care va fi însă impactul asupra vieţii sociale? Va continua România să fie cea mai tradiţionalistă ţară a UE? Va continua creşterea inegalităţii? Schiţez mai jos cîteva posibile răspunsuri.

Valorile sociale

Începînd cu 1990 şi pînă în prezent, studiile au plasat constant românii între cei mai tradiţionalişti europeni. Sîntem mai puţin deschişi la nou, mai puţin planificaţi, sîntem orientaţi predilect către explicaţia religioasă ca răspuns la problemele vieţii şi ale societăţii, sîntem destul de intoleranţi faţă de cei care sînt altfel decît noi, sîntem orientaţi către modele autoritariste de organizare a societăţii şi a relaţiilor sociale. La fel ca în toate societăţile, şi la noi generaţiile mai tinere sînt mai moderne decît cele vîrstnice. Socializaţi însă în vremuri de restrişte economică şi de incertitudine socială, în care bîtele minerilor au corectat adesea regulile jocului, tinerii noştri sînt mai puţin diferiţi de generaţiile ce îi preced, în comparaţie cu tinerii din ţările de la vest de noi.

Recesiunea econom