În drumul spre Catedrala Fourvière, pe colina vechiului Lyon, departe de viaţa tumultuoasă a oraşului, se găseşte între natura semi-sălbatică şi construcţiile vechi ce păstrează atmosfera unei epoci de mult dispărute, clădirea École Nationale Supérieure des Arts et Techniques du Théâtre. Acolo l-am întîlnit pe Alain Garlan, vechi colaborator şi prieten al lui Silviu Purcărete, care a acceptat să ne povestească despre experienţa colaborării lor şi legăturile ce s-au ţesut între ei timp de mai bine de 15 ani. În prezent, Alain Garlan predă la ENSATT şi la Universitatea Lumière din Lyon, este director adjunct al Centrului Dramatic Naţional din Saint Denis şi director adjunct şi gestionar al Centrului Dramatic Naţional din Limousin, după ce a lucrat în domeniul teatrului, la radio – ca director co-fondator al Radio Bellevue şi în televiziune – ca director fondator al televiziunii TLM din Lyon.

Cînd a început colaborarea dvs. cu Silviu Purcărete?

Va trebui să fac drumul invers pentru a-mi aminti... Aş spune de vreo 15 ani. Era regizor în România şi activitatea principală şi-o desfăşura la Teatrul din Craiova împreună cu Emil Boroghină, care la acea dată era directorul Teatrului Naţional din Craiova. Eu am fost cooptat de către un director de producţie al Teatrului din Craiova care se afla în stagiu la Théâtre National Populaire din Lyon. În acea vreme aveam o mică structură de producţie independentă şi un amic comun m-a introdus în acest circuit, iar acest băiat mi-a propus să lucrez cu Teatrul din Craiova pe care nu-l cunoşteam deloc. Nu-l cunoşteam nici pe Silviu Purcărete, care nu venise niciodată în Franţa şi care fusese destul de puţin în turnee în Europa. Mergea în alte ţări, dar nu şi în Franţa. Asta s-a întîmplat demult, cu aproximativ 15 ani în urmă, cînd transformarea ţării încă nu era completă. Am hotărît să merg să îi văd spectacolele, în plină