Gropi imense. Adevărate cratere. Drumuri ce par a fi după bombardament. Şoferi puşi în situaţii imposibile. Nu sunt imagini dintr-un film de groază, ci din Bucureşti şi din ţară. Drumuri naţionale, recent inaugurate, bulevarde proaspăt asfaltate, au fost ciuruite, nu de război, ci culmea, de primii fulgi de nea. A contribuit şi sarea aruncată în disperare de firmele de salubritate, la pachet cu nisipul.

După ce ne-am luptat cu iarna ca şi cum am fi văzut zăpada pentru prima dată în viaţă, iar autorităţile au rămas înzăpezite prin comisii şi comitete, iată că a apărut o altă problemă: gropile. Nici măcar nu trebuie să fii prost ca să dai în ele. Sunt la tot pasul. Pentru cei care stau în birouri şi ne conduc din vorbe, problema pare una banală. Pentru şoferi însă, este una costisitoare, mai ales la buzunar şi riscantă, dacă ne gândim că suntem campioni la accidente rutiere.

Luni. Ora 14:00. O plimbare de la Charles de Gaulle până înspre Aeroportul Otopeni face toţi banii. Pardon, toate gropile! Dacă până acum poliţiştii ne-au tot recomandat cu stoicism să ne echipăm maşina pentru iarnă - cu pneuri, lanţuri şi toate cele - noi v-am sfătui să fiţi pregătiţi când treceţi prin tunelul gropilor. Că s-au făcut de la sare, de la prea mult "profesionalism" al celor care au lucrat cu berea în mână şi mai mult cu aruncatul cu privirea la repararea drumurilor, de la "calitatea" materilelor folosite, de la antiderapantele aruncate într-o doară când iarna ne-a luat ca de obicei prin surprindere, nu mai e treaba noastră. Cert este că şoferii se plâng de faptul că maşina lor aproape se rupe în două când trece prin craterele, başca nesemnalizate de pe străzile Capitalei.

"Este inadmisibil aşa ceva. M-am întors de la Aeroport cu maşina şi vreau să vă spun că în şosea sunt formate adevărate cratere. Probabil de la umezeală, de la sare, dar asfal