Andreea Ionescu este profesoara de matematica si chimie in Toronto. A plecat din tara inainte de Revolutie, la varsta de 14 ani, pentru a se lovi, inca de la inceput, de problemele din Canada: continua lipsa de bani, obezitatea oamenilor, poluarea de la masini, lipsa de lume pe strada, mancarea falsa. "M-a frustrat foarte tare faptul ca in Canada sportul sau lectii de arta se plateau si nu erau oferite la o scala la fel de larga sau in complexe special contruite pentru asa ceva", spune Andreea, vorbind despre diferentele dintre Romania comunista si Canada democrata. "Mama imi facuse o imagine a vestului care era o utopie plina de belsug, dar dupa aceea am realizat ca aceasta imagine fusese create pe baza de zvonuri si nu informatii reale. Comunismul oferea multe avantaje si o viata mult mai lejera decat oferea capitalismul. Gradinita pe gratis, universitatea pe gratis". "Democratia este un mod de functionare a unui stat, dar nu rezolva problemele omenirii".
Cosmin Navadaru: Cum ati ajuns sa locuiti in Canada?
Andreea Ionescu: Am emigrat la varsta de 14 ani cu mama in Canada, la data de 27 noiembrie ’89, pentru reunificarea familiei cu tatal meu. Tata lucra la marina si, intr-una din plecarile in interes de serviciu, a cedat la presiunile mamei mele pentru emigrare si a ramas in Turcia. Pe vremea aceea, Canada si Australia acceptau emigranti in mod curent. Si asa am ajuns in Canada. Tata a fost “assigned” de guvernul Canadian in orasul Windsor, chiar la granita cu America, vis-a-vis de orasul Detroit.
Am facut liceul si facultatile in Canada. Am terminat Chimia, dupa care am facut Economia si ultima a fost Pedagogia (un an). Sunt profesoara de matematica si science (chimie sau science general) in Toronto.
C.N.: Cum resimte o persoana, la acea varsta, trecerea de la dictatura la democratie?
A.I.: Trecerea de la o dictatura
