Ultimii 20 de ani ai Ramonei din Câmpulung Muscel radiografiază câteva din transformările societăţii. De la renunţarea la uniformele şcolare şi segregarea clasei în copii cu jeans şi fără jeans, la blamul ce plana în anii 90 asupra facultăţilor private.
Pe când urma Facultatea de Drept, Ramona se visa, romantic, ofiţer de stare civilă. După absolvire s-a spulberat şi romantismul şi iluzia de a-şi găsi un loc de muncă în administraţie. Aşa că a mai făcut o facultate şi acum e profesoară.
Se laudă cu realizări mărunte materiale, şi afişează o resemnare tristă pentru cei 30 de ani ai ei, în faţa corupţiei şi a tarelor sistemului. Spune că singura soluţie de evoluţie e împăcarea cu tine şi nu uită o realizare cu care se mândreşte: obţinerea „pe bune” a permisului auto în Argeş – judeţul care a dat ţării cele mai multe permise auto obţinute fraudulos.
„Numele meu este Ionică Ramona, tocmai am trecut de 30 ani, căsătorită, şi sunt cadru didactic la o şcoală din apropierea municipiului Câmpulung Muscel, judeţul Argeş. În decembrie 1989 aveam 12 ani. Eram elevă în clasa a VII-a. Atunci visam să devin profesor de istorie. Întotdeauna m-a pasionat istoria modernă a României. Îl veneram pe regele Carol I al României...şi azi citesc cu plăcere orice articol sau orice carte referitoare la el. Părinţii au fost cei care mi-au îndreptat paşii la un liceu de matematică-fizică, cel mai bun din oraşul meu ( Câmpulung Muscel).
Am fost prima generaţie care a renunţat la uniformă, lucru care m-a marcat negativ într-o oarecare măsură. Nu toţi aveam bani să ne cumpărăm mai multe perechi de blugi şi adidas, la mare modă atunci. Pentru a fi remarcată a trebuit să învăţ mult şi să-mi sacrific mult timp liber. Bacalaureatul a fost ok, l-am trecut printre primii.
Mă visam ofiţer de stare civilă
Datorită frecventelor sc
