In timp ce Palatul Cotroceni se pregatea, in urma cu aproape doua saptamani, de atat de formalele consultari cu partidele politice pentru alcatuirea Guvernului, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, adauga felicitarilor adresate presedintelui Basescu o recomandare. "Prima si cea mai urgenta sarcina care sta acum in fata dumneavoastra este formarea unui nou Guvern, capabil sa reuneasca un larg sprijin in Parlament", transmitea el presedintelui reales in Romania. Mai aplicat, ambasadorul american la Bucuresti, Mark Gittenstein, a spus de-a dreptul: "Este timpul sa faceti, nu numai sa va certati".
Raspunsul la clasica intrebare "Ce e de facut?" nu e greu de dat daca ne marginim la enunturi generale. Alaturi de Guvern, presedintele "singur impotriva tuturor" trebuie: sa scoata tara din criza, sa reformeze statul, sa lupte impotriva coruptiei, sa curete "institutiile statului" de incompetenta, sa opreasca migratia "creierelor" neintrerupta din 1990 pana azi si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista e "prioritatea" cea mai veche – sa afle, ca sa aflam si noi, adevarul despre mortii din decembrie 1989. Pana aici e clar.
Problema apare insa de indata ce depasim ce "trebuie", adica zicala "la fotbal si la politica se pricepe oricine", si ajungem la urmatoarele doua intrebari esentiale, strans legate si specifice lui zoon politikon: "Cum?" si "Cu cine?".
De cand a rasuflat usurat ca e din nou presedinte, Traian Basescu a incercat sa convinga ca a intors pagina razboiului fara limite si ca este dispus sa negocieze. A vorbit despre "coalitia pro", a recomandat Puterii sa discute cu Opozitia. Incurajatoare discursuri. Din pacate, faptele spun altceva.
Numirea traseistului "independent" Gabriel Oprea in fruntea Ministerului Apararii si, implicit, intrarea sa in CSAT se inscriu in cele mai negre scenarii. Unul din
