Represiunile violente ale demonstraţiilor opoziţiei iraniene anunţă începutul unei noi revoluţii, comentează publicaţia britanică "The Times" într-un articol - analiză a situaţiei de la Teheran.

"Demonstraţiile, grevele şi revoltele au scos mulţimile în stradă ameninţând guverne. Atunci când violenţa este extremă, furia este mult timp refulată şi regimurile îşi pierd sângele-rece este atins un anumit punct în care izbucneşte revoluţia", comentează jurnaliştii britanici. Concesiile politice pe care cei aflaţi la putere încearcă să le facă societăţii civile nu mai au atunci niciun rost.

Represiunea din partea forţelor armate poate înăbuşi o Revoluţie. Acesta a fost cazul revoltei din sudul Irakului, în 1991, sau a demonstaţiilor anticomuniste din Germania, în 1953, Ungaria, în 1956 sau Polonia, în 1968, unde a intervenit Armata Roşie.

În 1989, România a demonstrat că în ciuda represiunii violente şi a morţilor, regimurile totalitare pot fi înlăturate, iar revoluţia poate trimfa, poate şi pentru că Nicolae Ceauşescxu a fost lăsat imediat din braţe de armată.

Revoluţiile "clasice" care au schimbat faţa lumii au apărut atunci când "barajele represiunii" nu le-au mai putut stopa. Potrivit unor informaţii, unii poliţişti iranieni au refuzat să tragă duminică în demonstranţi. Primele semne încep să apară.

Şi totuşi, cel puţin deocamdată preşedintele Mahmoud Ahmanidejad nu are de ce să-şi facă griji. Miliţia Basij şi Gardienii Revoluţiei sunt încă de partea sa, astfel că deocamdată nici nu se vorbeşte de acordarea de concesii politice.

Opoziţia iraniană se arată, însă, optimistă, chiar dacă brutalitatea de care dă dovadă regimul lui Ahmanidejad ar putea estompa orice încercare de revoltă pentru o perioadă destul de îndelungată.

Coreea de Nord are o astfel de experineţă. În ciuda foametei şi colapsulu