Mai mulţi oameni obişnuiţi şi-au pus pe hârtie realizările şi eşecurile. Unii au reuşit în familie, copii, prieteni sau afaceri. Eşecul lor comun pare a fi însăşi România, o ţară din care majoritatea ar vrea să plece. Ce aţi făcut în ultimii 20 de ani? O întrebare banală la care mi s-a răspuns de multe ori cu zâmbete amare. Multora le-a amintit de celebra “ce aţi făcut în ultimii 5 ani?”. Aceea era menită să exorcizeze un trecut roşu. Aceasta vrea să construiască un puzzle mic al unei naţiuni mari, aflate într-o nedrept de lungă tranziţie.
Nu are valoarea unui experiment sociologic, dar e o provocare la autoevaluare, în prag de An Nou, după 20 de ani în care, teoretic, am fost liberi să facem orice.
Răspunsurile au venit greu şi nu de la toată lumea vizată. Mulţi dintre oamenii pe care i-am întrebat au preferat să mă refuze. Motivele au oscilat de la “n-am făcut nimic spectaculos, am supravieţuit”, la “nu vreau să fiu vedetă”, “m-am gândit mai bine şi … mai bine nu” sau “sunt la al treilea impas din ultimii 20 de ani din viaţa mea, după divorţ şi pierderea unui job bun, acum sunt în pragul falimentului. Crezi că vrea cineva să afle ce mi se întâmplă?”.
Am preferat să fac acest exerciţiu de sinceritate numai cu oameni obişnuiţi, de diferite vârste şi categorii profesionale, fără să amestec celebrităţi, oameni politici sau vedete care au umplut în ultimii 20 de ani ecranele şi ziarele cu “realizările” lor. Citiţi, aşadar, ceea ce am obţinut. E un tablou al societăţii în care trăim şi al transformărilor prin care am trecut în ultimele decenii. Cu destine vesele sau triste, fără averi spectaculoase sau cariere fulminante, cu familii normale sau destrămate, cu bucurii date în special de copii, cu aşteptări deşarte de la societate şi uneori fără speranţe de viitor.
Într-o perioadă în care am fi putut face carieră, în care
