Ilie Popa s-a refugiat în muzică într-un moment dificil din viaţa sa şi a ajuns să cunoască, în scurt timp, secretele naiului, orgii şi acordeonului. Fost contabil, acesta respiră acum prin muzica pe care o cântă.

Profil

Născut: 2 septembrie 1942, Apoldu de Jos

Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş- Bolyai“, Cluj

Familie: căsătorit, are o fată şi un nepoţel

„Ca ardeleanul nimenea nu este, e totdeauna om dintr-o bucată/la el de mergi cu inima curată, te-ndoapă cu pălinci şi şunci agreste/dar de cumva l-ai supăra vreodată, te-aruncă-n slăvile celeste. De intri-n casa-i binecuvântată, fii, deci, cu simţeminte-oneste/nu-ţi pune-n gând să-i joci în faţă feste, că nu mai vezi Ardealul niciodată“. Sunt versurile pe care Ilie Popa le îndrăgeşte extrem de tare, deoarece, spune el, sunt şi cele care îl caracterizează cel mai bine. Este un om bun, care oferă de fiecare dată ajutor cu plăcere, dar spune că de multe ori s-a aflat în situaţia în care cei pe care i-a ajutat să-i întoarcă spatele.

S-a „jucat“ cu cifrele peste trei decenii

În prezent membru al formaţiei din cadrul Cenaclului litarar-artistic „George Topârceanu“, de la Cercul Militar din Sibiu, Ilie Popa s-a apucat de muzică în urmă cu 10 ani şi spune că este cel mai bun lucru ce i se putea întâmpla în perioada respectivă. „ În anul 1974, când am absolvit facultatea, m-am angajat ca economist la o societate din Sibiu, iar in ’78 am fost promovat la funcţia de contabil-şef. Din 1984 însă, m-am angajat, cu aceeaşi funţie, la firma de distribuţie a gazului metan, iar în 1999 am fost schimbat, pe nedrept spun eu, în funcţia de economist. Decizia m-a afectat foarte tare, deoarece la vremea respectivă reuşisem chiar să obţin calitatea de expert contabil, iar muzica a reprezentat un refugiu pentru mine“, îşi aminteşte sibianul.