Premierul Emil Boc e obligat sa actioneze agresiv, pe tot parcursul anului care vine, pentru a scoate Romania din criza. Anul 2010 este anul Tigrului. La chinezi. Si nu incepe pe 1 ianuarie, ci pe la mijlocul lui februarie. Este anul in care trebuie sa ataci, altfel mori de foame. In pofida totalei lipse de asemanare dintre premierul Emil Boc si dungata felina asiatica, pedelistul e obligat sa actioneze agresiv, pe tot parcursul anului care vine, pentru a scoate Romania din criza. Programul de guvernare e sublim, dar are o hiba marunta. Nu se va aplica niciodata, pentru ca e plin, mai ales, de chestiuni generale. Astfel, in 2010 va trebui sustinut mediul de afaceri, sprijinita agricultura, marit gradul de absorbtie a fondurilor europene, dar intarita si protectia categoriilor sociale defavorizate. Aceste principii se afla in toate programele de guvernare, sint anuntate in fiecare campanie electorala, dar uitate imediat dupa preluarea puterii. De exemplu, cite miliarde de euro din fondurile structurale europene puse la dispozitia Romaniei am consumat dupa 2007? Si trecem deja in al patrulea an de istorie europeana. Pe Boc nu-l recomanda nici anul pe cale de a se incheia. In 2009, pedelistul a reusit performanta de a irita pe toata lumea, desi nu a facut nimic. Este singurul premier care a picat in urma unei motiuni de cenzura, supravietuind insa miraculos in fruntea guvernului muribund. Dar nu se stie pina cind. Totusi, nu doar Emil Boc este vinovat pentru criza din Romania. Dincolo de influentele recesiunii globale, ce nu trebuie minimalizate, responsabilitatea pentru dezastrul economic romanesc revine intregii clasei politice. In 2007, liberalii anuntau ca economia duduie, dar trosnea doar neproductivul si supradimensionatul sector bugetar. In 2008, in schimbul sustinerii minoritarului Cabinet Tariceanu, pesedistii primeau sume fabuloase de la buget, pe care le chel