Sprijinul necondiţionat, comunicarea şi accentuarea faptelor pozitive sunt atitudini ce pot ajuta la aducerea pe calea cea dreaptă a celor ce fac notă discordantă în propria familie. Sursa: NorthFoto
Ajunge să fie etichetat drept „oaia cea neagră” un soţ ce-şi petrece timpul mai mult prin cârciumi decât acasă, un fiu certat cu normele sociale sau vreun frate al cărui comportament dezonorează numele familiei.
Renegaţi, huliţi şi împovăraţi de reproşuri, cei aflaţi în astfel de situaţii încep să se afunde în patimile lor, provocând tensiuni perpetue în familie şi suferinţe nemăsurate membrilor acesteia.
Iar, odată ce simt că au pierdut afecţiunea celor dragi şi se văd neputincioşi să o recâştige, drumul de întoarcere spre calea cea dreaptă devine de cele mai multe ori o cauză pierdută.
„Simt că fiecare vizită a mea este o apăsare pentru familie”
Magda are 30 de ani şi provine dintr-o familie cu principii şi norme stricte la care însă ea a încetat să mai adere din adolescenţă.
„Părinţii mei trăiesc într-un sat din nordul Moldovei, tata este preot, mama este învăţătoare, şi m-au crescut destul de strict. Atât ei, cât şi sora mea sunt extrem de bisericoşi, aşa că de mică mi s-a vorbit non-stop despre moralitate şi despre principii creştine. Eu, care sunt un spirit artistic şi mai revoltat, am ajuns ca la perioada adolescenţei să nu mă mai regăsesc în familia aceea. Mie îmi plăcea să socializez, să citesc şi altceva decât Biblia, şi niciun strop din ataşamentul lor faţă de Biserică nu se lipise de mine, ceea ce le-a provocat mari frustrări”, povesteşte tânăra.
În clasa a IX-a, Magda a plecat într-un oraş din apropiere pentru a face liceul, apoi a urmat facultatea la Cluj, unde locuieşte şi în ziua de astăzi.
„Planul lor pentru mine era să fac liceul pedagogic şi Litere
