Daniel Ţucă şi-a ratat visul de a deveni medic ortoped, deşi i-a acordat mai multe şanse în primii zece ani de după liceu. A absolvit o facultate de medicină, totuşi sistemul sanitar s-a dovedit ani la rând o fortăreaţă greu de cucerit pentru tânărul Ţucă.

În cele din urmă a ales banii, şi un alt mod de a-i face: sistemul de distribuţie de medicamente. După o carieră de opt ani în pharma bussines Ţucă a învăţat să treacă halatul alb de doctor la nostalgiile tinereţii şi să-şi aprecieze situaţia materială prin comparaţie cu statutul unui medic debutant din sistemul la care a aspirat mai bine de un deceniu, în zadar.

„Mă numesc Daniel Ţucă, sunt născut pe 17 decembrie 1969 dintr-o mamă profesor de matematică şi un tată inginer. Am absolvit Facultatea de Medicină Generală de la Universitatea Titu Maiorescu, promoţia 1996.

Scurt remember : 1989 – un an care a început pentru mine cu marea tristeţe a nereuşitei la examenul de admitere la Facultatea de Medicină Generală Carol Davila, Bucureşti din sesiunea `88, iar începutul iernii, călduros de altfel, m-a găsit la birou cu „burta pe carte”, întrucât am bifat şi a doua nereuşită, la admiterea din vara lui `89. Stresul imens - bătea armata la uşă, cu greu amânată pentru încă un an, frig în casă, întrebări „binevoitoare” la tot pasul, gen : „ai intrat? E, lasă, nu-i nimic, la anul viitor intri sigur! Da` cu armata ce faci?”…

În ziua de 13 sau 14 decembrie 89 am auzit zvonuri despre ceva… la Timişoara împotriva lui Ceauşescu ! Eeee, prostii… ne era frică să ascultăm şi Europa Liberă… Şi apoi, de-asta îmi ardea mie?! Zvonurile s-au înmulţit, devenind aproape certitudine: ceva se întâmpla, mai grav, mai amplu decât de la Braşov sau Valea Jiului ! Noaptea de 16 spre 17 m-a găsit cu urechea lipită de radio: erau înregistrări cu focuri de armă şi strigătele celor loviţi! Doamne, şi