Incepe a 46-a reforma a invatamantului, si exista toate sansele ca regenerarea acestui domeniu sa fie legata de numele lui Traian Basescu, cel care marturisea ca-l treceau naduselile in fata dascalilor, ca elev mediocru ce se afla.
Dar intr-o tara cu presedinte-jucator, tot ce reuseste, si mai ales ceea ce intra in gard, i se atribuie purtatorului de sigiliu. Manta asumata, de altfel, de seful statului, in ciuda momentelor cand se delimita de erorile guvernului si de clasa politica in totalitatea ei, infatisandu-se ca o brandusa dintr-o poienita cascata pe Luna.
Sa recunoastem, insa, ca tema reformei educatiei a reprezentat unul dintre stalpii puternici ai mesajului in primul mandat, si presedintele nu s-a limitat la vorbe. L-a pus pe profesorul Mircea Miclea sa-i prezinte o diagnoza, si desi solutiile gasite au caracter chirurgical, si le-a insusit.
De reforma curiculara si inlaturarea unei cantitati de materie care incarca inutil mintea, transformata in memorator, nu un organ de analiza si prognoza, dar si despre curatarea educatiei de plafonati, se vorbeste, ce-i drept, de 20 de ani. Promotorul reformei din sistem, Andrei Marga, pornise la drum cu aceleasi idei, dar a ales sa demisioneze acum 10 ani, constatand ca alocarea a 4 la suta din PIB invatamantului a ramas o formula pur propagandistica.
Niciun guvern n-a reusit sa treaca de nivelul declaratiilor, proiectele au ramas suspendate, iar fiecare ministru a tinut sa-si puna amprenta, experimentand pe spatele elevilor.
Insa Traian Basescu nu mai are ce pierde, si pentru prima oara in mica istorie de dupa revolutie, Romania are sansa sa materializeze un proiect generos: tineri atrasi in sistem cu salarii decente, dispusi sa munceasca, nu doar sa recite din manual, plata in functie de performanta, evaluarea periodica si eliminarea din sistem a celor plafon
