Arădeanul face karate în Germania şi în România, încercând să ia ce e mai bun din cele două şcoli.
A început karate-ul înainte de anul 1989, alături de Teo Răduţ şi Cristian Negrilă, în localitatea arădeană Şagu. Pe-atunci însă, artele marţiale erau interzise în România. Autorităţile comuniste le asociaseră cu „manifestările huliganice”, conform limbajului vremurilor. Cei care aveau curajul să încerce erau nevoiţi să-şi ia măsuri de precauţie maximă.
„Prea mult nu se putea vorbi, satul era mic”, şi-a amintit Tomi. După Revoluţie, când totul a intrat în normalitate, şi-au făcut propriul club. De-atunci, s-a dedicat karate-ului. Anii au trecut, aducându-i satisfacţii frumoase. „Îmi amintesc că, la Timişoara, am ajuns într-o finală chiar cu Teo Răduţ. Situaţia era inedită, dar antrenorul nostru ne-a spus să facem ce credem că e mai bine. A câştigat Teo”, a povestit Tomi.
Paşii vieţii l-au purtat apoi în Germania, unde a avut şansa să-l cunoască pe Wolfgang Joos-Held, creatorul stilului Goday-Ryu. S-a apropiat de marele maestru, devenindu-i, în timp, unul dintre principalele ajutoare. Şi-a perfecţionat execuţiile, iar modul în care a ştiut să-şi arate valoarea şi respectul în sala de antrenament i-a cucerit pe nemţi. „Concurenţa e mare acolo. Sunt deosebiri faţă de ce se întâmplă la noi. Dacă faci un antrenament mai dur, interesul lor scade. Noi, cei din Răsărit, suntem crescuţi altfel, suntem obişnuiţi cu presiunea, şi în sport, şi în viaţa de zi cu zi”, a explicat Tomi, posesor al centurii negre cu gradul 4 Dan atât în stilul Shotokan, cât şi în stilul Goday-Ryu.
Pe propriul drum
A observat că, în Germania, karate-ul e extrem de popular. Pe lângă seminariile organizate de practicanţii diverselor stiluri, a fost invitat de diverse firme să susţină demonstraţii. A găsit un public foarte pretenţios, dornic să vadă spectac
