Exista o tendinta in randurile politicienilor, usor de inteles si de explicat dupa victoria lui Traian Basescu la alegerile prezidentiale, ca tot ce misca pe scena politica sa se "orienteze" catre partidul portocaliu.
Este usor de inteles deoarece, in urma victoriei lui Traian Basescu, exista o oarecare dorinta de a da invingatorului ce-i al lui, iar oportunistii din partidele de Opozitie speculeaza foarte bine nevoia disperata a PD-L de a atrage parlamentari din celelalte partide.
PD-L accepta acest lucru si pentru ca incearca astfel sa isi asigure o majoritate cat mai consistenta in Parlament si, in aceeasi masura, pentru ca isi doreste slabirea (catre desfiintare) tuturor celorlalte partide politice.
O dorinta fireasca, atat timp cat existenta la Putere a partidului democrat liberal se datoreaza, vremelnic, unei majoritati fragile si extrem de inconsistenta si instabila, din moment ce are la baza un grup de "tradatori mercenari" si grupul UDMR - formatiune politica ce a stat intotdeauna alaturi de putere.
In acest context, PD-L se vede nevoit sa isi atraga prozeliti din orice partid parlamentar (si nu numai), indiferent de compromis, indiferent de riscurile carora se supune. Mesajul de chemare alaturi de oastea portocalie a fost intial, atunci cand el a fost raspandit de catre liderii formatiunii, unul de intregire a "dreptei" scenei politice din Romania.
Din celebra declaratie a lui Traian Basescu de la sfarsitul alegerilor (atat din primul tur, cat si de la finalul celui de-al doilea) a reiesit ca prin votul exprimat atat pe 22 noiembrie, dar mai ales pe 6 decembrie, romanii si-ar fi manifestat dorinta ca "dreapta" politica sa ii conduca pentru un viitor mandat.
O concluzie cel putin pripita, daca nu si incorecta, lansata chiar de presedinte, care stia ca astfel va atrage un val de reactii s
