Timp de 21 de ani s-a zbătut pentru fiica sa care a rămas imobilizată la pat în urma unui vaccin din copilărie, suferinţa sa deteminând-o să înfiinţeze primul ONG din Ploieşti al persoanelor bolnave dar şi primul Sindicat al Asistenţilor Personali ai Persoanelor cu Handicap din Prahova

Ecaterina a muncit la Cooperativa „Deservirea" timp de opt ani, după care s-a căsătorit şi a ajuns cu soţul său la Buftea, unde acesta avea un nou loc de muncă.

În 1977 a revenit în Prahova cu familia şi s-a reangajat la cooperativă, unde a muncit alţi ani buni. Viaţa Ecaterinei nu părea să aibă un curs nefiresc, fiind fericită în căsnicie, alături de cei trei copii ai săi. Pe când fetiţa ei cea mică avea doar un an şi nouă luni, toată existenţa femeii căpăta o altă dimensiune.

„De când s-a îmbolnăvit Ana-Maria am stat numai prin spitale, încercând să o fac bine. Am dus-o la un vaccin iar la numai trei zile a făcut convulsii şi se simţea foarte rău. În scurt timp a intrat în comă şi a trebuit să o duc la Bucureşti", povesteşte cu lacrimi în ochi femeia.

Când medicii nu-i mai dădeau nicio speranţă, Ecaterina s-a încăpţânat să o readucă pe fiica sa la viaţă. Auzise de la o colegă de salon că există un ser care stopează efectele vaccinului administrat greşit de medicul copilei.

Gest nebunesc

Disperarea, dar şi curajul de a-şi înfrunta destinul, a determinat-o să facă un gest extrem. „

În vara anului 1989, pe când fata mea era în spital, în stare gravă, m-am dus cu un taxi la poarta Comitetului Central şi am cerut să vorbesc cu cineva. După mai multe ameninţări şi ţipete, pe scrăi a coborât Elena Ceaşuşecu, căreia i-am cerut să mă ajute cu orice preţ. I-am spus că nu o să-mi las copilul să moară în spital, doar pentru că medicii nu vor să îi facă acea injecţie, motivând că e prea scump